„What’s so civil about war anyway?”
În China anului 1926, străinii era cei privilegiaţi. Dar situaţia asta nu va dura prea mult. Revoluţia avea sa izbugnească iar Jake Holman, inginer pe canoniera San Pablo, avea să fie prins la mijloc. Regizat de către Robert Wise în 1966, The Sand Pebbles este alcătuit din două parţi şi din patru mari poveşti. În primul rând avem povestea Chinei, ţara servilă cu toată lumea care încet încet se trezeşte şi începe să-şi dezvolte o proprie personalitate – „bună” sau „rea” – depinde de care parte a puştii eşti.
A doua poveste este a echipajului dar şi a căpitanului vasului San Pablo. Un echipaj pentru care războiul nu înseamnă nimic şi un căpitan pentru care mândria de te duce la război cu capul înainte şi fără pregătire reprezintă gloria totală cu care se poate lăuda un soldat umil. A treia poveste este cea a lui Frenchy, colegul lui Holman care se îndrăgosteşte de o chinezoaică, sclava unui afacerist local. Tragica lor poveste de dragoste nu se poate consuma altfel decât scurt şi intens ca praful de puşcă îndesat în cartuşele chinezilor.
Iar cea de-a patra poveste este a lui Holman. El iubeşte motoarele. Asta e tot. Nu vrea niciun război şi nu pentru că nu ar fi pregătit ci pentru că a încetat de mult să mai ducă vreun război, chiar şi cu el însuşi. Cinismul lui debordant l-a făcut să vadă lumea astfel: mă laşi să-mi fac treaba, te las să-ţi faci treaba. Holman nu este ghidat de niciun principiu moral izbăvitor spre deosebire de căpitanul vasului. El vrea doar liniştea motorului. Dar gloanţele nu cunosc linişte. Ele au un singur scop. La fel ca şi căpitanul. Să salveze oameni care nu doresc să fie salvaţi. Să ducă un război inutil împotriva tuturor. Moartea lui Holman printre motoare este edificatoare pentru tot filmul. „I was home. What the hell happened?”. Asta este întrebarea de un milion de dolari…
