Motto1: Tom Waits is Jesus, Kurt Vonnegut, his Father and Jim Jarmusch is filming them…
Motto 2: „It’s a sad and beautiful world”.
„Am o veste bună şi una rea. Vestea rea este că marţienii au sosit la New York City şi s-au instalat la Waldorf Astoria. Vestea bună este că ei mănâncă doar bărbaţi, femei şi copii fără acoperiş deasupra capului şi urinează benzină”. KV
„Today is grey skies, tomorrow is tears, you have to wait til yesterday is here”. TW
Şi acum ar fi cazul pentru un citat din Jarmusch dar sincer nu am unul. Îl las să vorbească prin prisma nimicului din filmul Down by Law. Într-un New Orleans atemporal îi găsim pe Zack (John Lurie), un peşte idealist cu tone de vise de mărire în cap şi pe Jack (Tom Waits) un DJ de radio ratat dar realist cărora li se înscenează nişte mici crime şi astfel ajung în puşcărie. Aici li se alătură „La dolce vita” italiană, optimistul şi vorbăreţul Roberto (Roberto Benigni). Şi de aici se dezlănţuie…de fapt de aici nu se întâmplă nimic. Şi totuşi prin dialogurile scurte ale celor trei, marile mistere ale lumii se desluşesc, intrigile istoriei îşi află răspunsul, marţienii ascunşi pe pământ sunt deconspiraţi, oamenii politici îşi dau demisia în bloc lăsând puterea oamenilor de rând, foametea din lume se evaporă, războaiele încetează, pacea se instaurează iar eu nu am minţit niciodată în viaţa mea… „Good evening! Buzz off to everybody…Oh, thank you, buzz off to you too…”
Dacă ai un prieten italian…nu-ţi mai trebuie şi un bucătar. Filmat în întregime în alb şi negru, Down by Law poate fi considerat un film ciudat despre nimic. Dar este mai mult decât atât. Fără un subiect anume, fără acţiune, cu dialoguri absurde pe alocuri, cu personaje din altă lume, cu situaţii imposibile, Jarmusch a reuşit să realizeze „Simfonia a 9-a” a absurdului zilnic. „If looks could kill, I am a-dead now”. În jumătate din film îi avem pe cei trei în închisoare iar în cealaltă jumătate îi urmărim prin mlaştiniile Everglades. Dar nimic nu se schimbă. Cei trei sunt la fel, optimistul, idealistul şi realistul. Chiar dacă drumurile li se separă destinele lor tot tragice rămân. Nimic nu se schimbă. Totul se adună pentru marele Final. Final Absurd.
„Comunităţile electronice nu construiesc nimic. Nu te alegi cu nimic. Suntem nişte animale dansatoare. Şi cât de frumos este să te ridici în picioare şi să te apuci de făcut ceva! Ne aflăm pe pământ ca să luăm totul în glumă. Nu daţi crezare celor care vă spun altceva”. KV
