Într-o zi la înţeleptul Solomn vin doi oameni. Primul dintre ei ia cuvântul şi spune că vecinul lui i-a furat merele. Solomon îi spune „Ai dreptate”. Vecinul spune că nu el le-a furat. Solomon îi spune „Ai dreptate”. La care sfătuitorul lui Solomon îi spune acestuia că nu le poate da dreptate amândorura. La care Solomon răspunde: „Şi tu ai dreptate”.
Regizat de Sidney Lumet, The Verdict spune povestea unui avocat alcoolic şi ratat, Frank Galvin care încearcă să se „salveze” cu un caz împotriva Bisericii. Cazul ar fi trebuit să fie doar o simplă înţelegere cu privire la bani. Mulţi bani pe care Biserica i-ar fi dat pentru ca toată povestea să fie uitată şi îngropată sub stâncă deşi nu pe pământ sfânt. Dar zilele în care Frank lucra pentru Dracu şi nu-l deranja s-au terminat. Acum tot ce vrea este să se salveze şi să-şi găsească un Dumnezeu, culmea, chiar împotriva celor care susţin că-L slujesc. Cu o armată de „îngeri” întunecaţi împotriva lui, Frank încearcă să-şi găsească salvarea în vocile celor fără putere, în vocile săracilor, în strigătul de ajutor al clientei lui, imobilizată la pat în urma unei erori medicale.
Jocurile psihologice şi şicanele din timpul procesului sunt mai importante decât iluzia câştigării cazului. „There are no more cases. This is the case” îşi tot repetă Frank. El îşi duce cazul nu numai împotriva Bisericii dar şi împotriva lui, împotriva căderii definitive, împotriva morţii lui ca individ. „We think of ourselves as victims… and we become victims”.
The Verdict ridică mai multe probleme dar în acelaşi timp readuce în prim plan o iluzie. În primul rând problema cea mai mare este de ce Biserica încearcă să-şi ascundă greşelile făcute faţă de enoriaşii săi? De ce contează mai mult imaginea în faţa enoriaşilor decât adevărul în faţa lui Dumnezeu? Iar iluzia creată şi reluată de filmul lui Sidney Lumet este America „tărâmul făgăduinţei”, locul unde orice slab poate bate orice gras, orice sărac poate deveni bogat, orice nedreptăţit poate câştiga un proces iar adevărul şi justiţia merg mână-n mânâ…
