Bad Day at Black Rock

Care este cel mai bun mod de a păstra un secret? Păstreaza-l pentru tine. Al doilea cel mai bun mod de a păstra un secret? Spune-i-l unei persoane – dacă este absolut necesar. Nu exită o a treia variantă. Oamenii din Black Rock au ales să opteze pentru a treia variantă…

 

Pentru prima oară în patru ani când trenul opreşte in cătunul Black Rock din mijlocul deşertului, locuitorii de aici se aşteptau la altceva. În schimb l-au găsit pe John J. Macreedy, un străin ciudat, căruia îi lipseşte o mână care aduce cu el un trecut teribil care trebuie ţinut secret cu orice preţ. Chiar cu preţul vieţii. Viaţa lui Macreedy. Din primul minut de când a pus piciorul pe praful oraşului Black Rock, Macreedy este întâmpinat cu ospitalierul “Ce cauţi aici?” Era 1945 şi războiul se terminase. The Jap Scare se sfârşise, The Red Scare era pe punctul de a începe, senatorul McCarthy de-abia începea să-şi scrie discursurile despre neamericanism dar paranoia rămânea. Şi la cote şi mai mari.

 

John Sturges a reuşit să facă un film paranoic. Despre paranoia lui  Macreedy dar şi despre paranoia locuitorilor din Black Rock. Până la urmă cine este Macreedy? Poate fi un erou de război sau un criminal de război sau un poliţist sau un afacerist sau bogătaş care vrea să investească în pământuri sau un detectiv particular. Poate fi toate acestea sau poate fi şi mai periculos. Poate căuta adevărul. Oricât de mare ar fi deşertul şi oricât de mulţi coioţi te vor privi în fuga ta spre gaura şarpelui cu clopoţei nu există loc în care să te ascunzi de adevăr. Într-un loc ca Black Rock nimic nu e sigur nici măcar adevărul. Prietenii pot trăda iar trădătorii îţi pot fi prieteni. Dar criminalii rămân criminali. Şi pentru asta trebuie să plătească. Când toată lumea minte doar cel care are o “mână” bună câştigă.  Iar Macreedy a avut “mâna” bună…