Everybody’s Fine

Probabil cel mai bun lucru de pe pământ este faptul că nu îţi alegi părinţii. Pur şi simplu te trezeşti cu ei legănându-te fără să ai puterea să te opui. Al doilea cel mai bun lucru de pe pământ este faptul că ei, părinţii, te fac om. Şi dacă mai ai şi noroc, vei ajunge OM.

Remake al filmului italian “Stanno tutti bene” din anul 1990, “Everybody’s fine” urmăreşte experienţele bulversante ale unui bărbat văduv pe nume Frank Goode, care descoperă cu stupoare că soţia decedată era singura conexiune pe care o avea cu cei patru copii înstrăinaţi şi ca el nu ştie prea multe amănunte despre modul în care îşi căstiga traiul de zi cu zi aceştia. Astfel se decide să înceapă  o călătorie de-a lungul şi de-a latul Americii pentru aşi găsi copiii şi pentru a vedea cu ochii lui cum se descurcă.

Ironia sorţii.  Frank Goode a lucrat toată viaţa într-o fabrică de cabluri telefonice, cabluri care de-a lungul anilor au adus atât de aproape milioane de fraţi, surori şi părinţi. Şi tocmai familia lui este instrăinată. Tot ironia sorţii, tot ce credea el despre copiii lui este fals. Toţi se zbat să depăşească momente negre ale existenţei lor, toţi sunt pe marginea prăpastiei uitându-se în zare doar pentru un ultim semn pentru a sări. Semnul vine dar nu este semnalul saltului ci al salvării. Pentru că al treilea cel mai bun lucru de pe pământ este faptul că părinţii te vor salva. Întotdeauna. Invariabil. De oriunde. Oricum.

Al patrulea cel mai bun lucru de pe pământ este faptul că părinţii vor fi întotdeauna mândrii de copiii lor. Niciodată nu vei fi un ratat în ochii lor. Iar scena de final cu tabloul cu stâlpii de telegraf este dovada. Robert de Niro este exceptional în rolul tatălui. Şi-a scuturat foarte bine toate rolurile de mafiot şi a ajuns tatăl neobosit în ai face fericiţi pe copiii lui. Şi la final fericirea este tot ceea ce contează. Cele căteva minute în care copiii se adună în jurul aceleaşi mese din casa părintească.

Iar al cincilea cel mai bun lucru de pe pământ ar trebui să fie faptul să ştim să-i apreciem cât timp îi avem lângă noi…