The Five People You Meet in Heaven

Pretextul este filmul. Cartea va fi cea analizată. The Five People You Meet in Heaven scrisă de Mitch Albom.

Eddie, un „loser”, după spusele sale, moare chiar când îşi aniversa 83 de ani de viaţă. El nu a făcut nimic special toată viaţa, nu a ieşit din comun cu nimic, nu a excelat în niciun domeniu, ba mai mult, nici propria dorinţă nu şi-a putut-o îndeplini, acea de a pleca de la Ruby Pier, un parc de distracţii aflat pe malul oceanului, unde a lucrat toata viaţa ca mecanic de întreţinere. Şi în momentul în care moare, pleacă cu o mulţime de regrete dar şi cu o incertitudine. Nu ştie dacă a reuşit să salveze fetiţa care se afla pe traictoria roller-coaster-ului aflat în cădere liberă.

Dar cum orice sfârşit este doar un început, Eddie îşi va da seama că, odată ajuns în Rai, va întâlni cinci oameni (cu care s-a intersecatat mai mult sau mai puţin în viaţă) care îi vor da răspunsurile la întrebările vieţii lui.

Cele 5 lecţii

Raiul ar trebui să fie o grădină cu munţi, răuri şi mult verde. Dar se dovedeşte a fi altfel. Este ceea ce ne dorim mai mult, ceea ce ne place şi ne linişteşte pentru că „avem parte de pace doar când ne împăcăm cu noi”. Şi împăcarea cu el trebuie să o facă şi Eddie dar nu singur ci ajutat. Omul Albastru, fost star de „freak show”, îl învăţă ce este resprectul dar şi faptul că nu există întâmplare în vieţile noastre.

Căpitanul cu care a luptat în război în Filipine îl învaţă despre sacrificiu şi despre faptul că nu există pierdere în van. „Câteodată, când pierzi sau sacrifici ceva, nu-l pierzi. Doar îl transmiţi altcuiva”.

Ruby, cea care a dat numele parcului de distracţii îi arată cât de important este trecutul pentru prezent, îi arată ce este onoarea dar mai presus de toate îl învaţă să ierte.

Marguerite, soţia lui, îi arată din nou ce este dragostea şi că acest sentiment este prezent în noi şi dincolo de moarte: „Viaţa trebuie să se termine. Iubirea nu.

Şi ultima persoana pe care o va întâlni, Tala, fetiţa filipineză pe care a ars-o de vie în război, îi purifică sufletul pentru ultima destinaţie, Raiul lui.

Cele cinci lecţii, de fapt, nu sunt pentru cei care trec in nefiinţă ci pentru noi. Lui Mitch Albom îi reuşeşte perfect alegoria, alegând dinadins subiectul morţii pentru a ne trezi şi a începe a respecta cele cinci învăţături. Faptul că Eddie nu are un nume de familie arată încă odată că nu este important cine eşti, important este ce faci în viaţă.

Nimic nu este întâmplător, nimic nu se întâmplă cu noi fără un motiv, totul se leagă mai devreme sau mai târziu. Fiecare viaţă este importantă, nimeni nu este „loser”, nimeni nu trăieşte degeaba. „Fiecare îl afectează pe celălalt şi celălalt îl afectează pe următorul iar lumea este plină de poveşti şi poveştile sunt una”.

Nimic din ceea ce facem nu este greşit. Trebuie doar să respectăm, trebuie să ne sacrificăm, trebuie să iertăm, trebuie să iubim şi prin asta ne purificăm.