Le Fabuleux Destin d’Amelie Poulain

Câtă importanţă dăm noi lucrurilor mici? Cu siguranţă după vizionarea filmului regizat de Jean-Pierre Jeunet în 2001, Le Fabuleux Destin d’Amelie Poulain vom acorda mai multă atenţie lucrurilor mici dar foarte importante.

Faceţi cunoştinţă: ea este Amelie. Amelie nu a fost o fetiţă ca oricare alta. Mama – nevricoasă şi permanent stresată; tatăl – medic, nu o atingea decât când îi făcea controlul medical lunar. Amelie a avut un singur prieten – un peştişor sinucigaş. Şi-a văzut, aşadar, peştişorul roşu preferat alunecând şi dispărând într-un canal al Senei, şi-a văzut apoi mama murind pe pavajul de la Notre-Dame şi tatăl deprimat care îşi revărsa toată afecţiunea asupra unui pitic de grădină. Amelie a crescut acum şi a devenit chelneriţă în Montmartre, într-un bar ţinut de o fostă dansatoare de circ. Viaţa lui Amelie este simplă: îi place la nebunie să spargă crusta cremei de zahăr ars, sa arunce cu pietricele în Sena, să se uite la oameni şi să-şi lase imaginaţia să zburde. Viaţa ei pare plictisitoare, dar OK. Până într-o zi, când descoperă o cutie veche cu amintiri din copilăria cuiva pe care nu îl cunoaşte. Atunci totul se schimbă. Amelie are acum o misiune. Aşadar, îşi va elibera prietena de o relaţie tulbure cu un tip pe care îl va arunca într-o pasiune nebună pentru altcineva. Va fura piticul de grădina al tatălui ei şi îl va trimite într-o călătorie. Va scrie scrisori de dragoste unei femei de la un bărbat pe care acesta nu îl va cunoaşte niciodată.

Le Fabuleux Destin d’Amelie Poulain nu este un basm deşi pare a fi unul. Mai ales cum este filmat. Cadre interesante, culori multe şi diversificate şi o imagine clară, sunet perfect de se aude şi clipocitul Senei dar şi respiraţia mimului de la Sacre Coeur. Dar mai ales povestea dă impresia unui basm. Fiica lui Verde Împărat, Amelie, îşi ajută toţi supuşii din regat să realizeze că împărăţia nu constă în lucruri materiale ci mai mult în cele imateriale. Şi ca în orice basm Fiica lui Verde Împărat îl va cunoaşte şi pe Fat-Frumos numai ca ea trebuie să treacă prin mai multe probe pentru a-l cuceri.

Amelie nu este un film. Amelie este o stare. O stare de vară perpetuă. Un film fabulos asemeni destinului acestei frumoase tinere Amelie…..un film care te face să vezi fiecare detaliu care îţi colorează viaţa. Un film care te face să fii mai atent la lucrurile mici din jur care pot fi mult mai importante decât s-ar crede. O lecţie despre cum se poate trăi frumos viaţa, dincolo de traumele şi greutăţile trecutului. Acum tot ce trebuie să facem este să ne gândim la cum ar suna Le Fabuleux Destin de Ygrechinel Xulescu şi să începem să dăruim.