Faţa Cărţii

Sau Facebook. Cum vreţi să-i spuneţi. Cert este faptul că am ajuns şi pe acolo. Şi dacă din întâmplare apăsaţi pe acolo daţi un semn de viaţă ceva, orice.

Vă mulţumesc anticipat pentru timpul acordat

P.S: E prea bună piesa

Mr. Jones

Haideţi să învăţăm să zburam. Dar, poate vă întrebaţi de ce să zburam? Ca să ne simţim liberi este răspunsul. Şi zborul poate fi de mai mult feluri. Unul dintre tipurile de zbor este prezent în filmul Mr Jones – Domnul Jones regizat de Mike Figgis în 1993.

Mr. Jones este povestea de dragoste dintre un maniaco-depresiv şi psihiatra în ingrijirea căreia se află. O dragoste interzisă, căci este împotriva codului etic medical ca doctorul să transforme un caz într-o problemă personală. Dar ce te faci când bolnavul e seducător şi mai mult, irezistibil… Ea este medic psihiatru – inteligentă, devotată profesiei, respectată, dar în ciuda pregatirii ei descoperă că nu-i poate face faţă lui – impulsiv, incredibil de sensibil, irezistibil – care îi citeşte în suflet, o intrigă, o provoacă. Dragostea care până la urmă se înfiripă între cei doi nu este lipsită de pericole. Ea încalcă juramantul hipocratic şi îşi riscă astfel cariera, el riscă să devină un oarecare fără creativitatea care îi însoţeşte crizele de depresie.

Mike Figgis a făcut din Mr Jones un film emoţionant în care Richard Gere reuşeşte unul din cele mai bune roluri din carieră. Nebunul  perfect. Nebunul cu acte în regulă. Însă un nebun care e în stare să perceapă cele subtile schimbări ale sufletului şi să îneleagă care este mare chestie cu viaţa şi anume ZBORUL…

Poate vă întrebaţi care e treaba cu zborul. Însă această temă, a zborului, semnifică dorinţe sau temeri legate de putere. A fi deasupra tuturor, într-un spaţiu deschis, reprezintă nevoia de a te ridica mai presus de problemele mărunte ale vieţii şi de rutina cotidiană. De asemenea, zborul apărut în vis poate semnifica nevoia de a te exprima liber şi de a te manifesta neîngrădit, în special dacă în viaţa de zi cu zi nu te bucuri de aceasta libertate. Exact situaţia în care este Domnul Jones. În această viaţă avem parte de mimare, mimare a spiritului, mimare a distracţiei, mimare a vieţii. Mimăm chiar şi libertatea. Prin zbor scăpăm. Dar oare cine ne va învăţa să zburăm? Şi, dacă zburăm, vom fi priviţi ca nebuni?

The Boondock Saints

Ce aţi face dacă cineva drag ar fi batut, batjocorit sau chiar omorât de cineva? Aţi căuta răzbunarea proprie sau aţi aştepa justiţia să-şi facă datoria? Dar ce aţi face dacă vi s-ar cere taxe de protecţie pentru a desfaşura o afecere mică în cartier? Ce aţi face dacă ar veni “băieţii şmecheri” peste voi in case sau v-ar lua la bataie pe stradă pentru un fleac? V-aţi răzbuna? Sau nu? Dar dacă actul de răzbunare ar fi înfăptuit de altcineva? V-aţi bucura că aţi scăpat de elemetele “rele”ale societăţii? Filmul The Boondock Saints regizat de Troy Duffy în 1999 prezintă situaţiile ipotetice enunţate mai sus.

Filmul Boondock Saints – Răzbunarea Gemenilor prezintă povestea a doi gemeni irlandezi Connor şi Murphy McManus care decid să ucidă toţi mafioţii din oraş, în numele dreptăţii, pentru a asigura o viaţa mai bună locuitorilor din Boston. Opinia publică nu-i blamează, ba mai mult îi numeşte sfinţi. Bineînţeles că mafioţii se simt ameninţaţi de cei doi şi încearcă să-i oprească prin toate mijloacele posibile. Ei îl cheamă în ajutor pe Il Duce, un asasin faimos care îi pune la grea incercare pe gemeni.Pe urmele lor mai este şi agentul FBI, Paul Smecker care se pare, are o capacitate extraordinară de a citi locul crimelor. El este tot mai aproape de a-i prinde pe cei doi însa ceva îl opreşte.

The Boondock Saints nu cred că se poate încadra în vreo categorie a filmelor. Este şi acţiune şi thriller şi comedie şi film noir. De orice fel ar fi rămâne totuşi un film de văzut. Scenele de acţiune sunt filmate exemplar pentru un film făcut în 1999, cu efecte special puţine însă credibile, The Boondock Saints ar rivaliza cu foarte multe filme turnate în 2009. Memorabil este şi modul în care se reconstituie ce s-a întâmplat cu câteva ore în acele locuri. Dacă scenele şi modul în care sunt filmate şi redate în film ne aduc aminte de Tarantino şi de al său film noir, dialogurile ne aduc aminte de Guy Richie şi de al său umor englezesc.

„Ştii ce e ciudat? Oameni decenţi care vin acasă la familile lor iubitoare şi văd la televizor violatori, criminali şi pedofili care ies din închisoare… Mafioţi care sunt prinşi cu 20 de kilograme de cocaină şi scapă pe cauţiune în aceeaşi zi…Şi toată lumea gândeşte la fel… De ce nu s-ar duce cineva şi i-ar omorî pe nenorociţii aia… Recunoaşte acum… Chiar şi tu te-ai gandit…” Aceasta este motivaţia fraţilor pentru crimele împotriva mafiei. Din punct de vedere religios nu exista bine făcut prin rău. Însă noi trăim într-un stat laic…Şi bineînţeles filmele sunt „ficţiune”…

Un an de Blogăreală – Bonus

Ce bine că eşti…

Un an de Blogăreală – No Human!

Revolutions…

Revolution

Human, not human
Freedom, no freedom
Change, no change
Revolution

Employment, no employment
Choice, no choice
Memory, no memory
Revolution

Revolution

Sex, no sex
TV, no TV
Future, no future
Revolution

Computer, no, no computer
Sex, no, no, no sex
Memory, no, no, no memory
Revolution

Choice, no choice
Freedom, no, no freedom
TV, no, no, no TV
Change, no, no change

Revolution

Un an de Blogăreală – What shall we do now?

Live the best way we can…

Un an de Blogăreală – All the lies we were told

Şi noi tot îi credem…

Un an de Blogăreală – Rock ‘n Roll is Entertainment!

But i stil like it… (azi e ziua blogului)

Un an de blogăreală – Have you seen Dignity?

Că eu nu…

Un an de blogăreală – I’d Love to Change the World

Dar sunt împiedicat de nimicuri umane…